Spune-ți inimii să tacă în durere și-n mânie,
că-n mânie și-n durere omul spune ce nu știe
și lucrează ce nu-i bine și ia hotărîri nebune...
A putea tăcea-n mânie, este-o mare-nțelepciune.

Spune-ți inimii să rabde la necaz și la-ncercare,
nu regretă niciodată cel care-a avut răbdare,
dar regretă totdeauna cel ce n-a lăsat să treacă
și-a spus vorba ne-nțeleaptă care trebuia s-o tacă.

Spune-ți inimii s-aștepte când știi bine că-ai dreptate,
vine-o zi când ea se-nalță mai puternic decât toate,
n-a rămas nici de rușine nici de pagubă vreodată,
cel ce-a așteptat dreptatea ce-i fusese încălcată.

Spune-ți inimii să creadă chiar și-n vremile mai grele,
Dumnezeu e totdeauna mai puternic decât ele...
Vremurile nu țin veșnic, pe tirani îi ia furtuna,
Dumnezeu, pe cel ce crede însă-l scapă totdeauna.

Spune-ți inimii să lupte pentru cauza cea frumoasă,
adevărul, de rușine, Dumnezeu în veci nu-l lasă,
nici iubirea înjosită, nici dreptatea în osândă,
cine luptă pentru ele, fie sigur de izbândă!